Uneori mă gândesc cum ar fi viaţa fără ei...

Acea "ea" e defapt cea mai bună prietenă a mea , e a cea persoană fără de care nu ai putea trăit ..

E acea persoană fără de care viaţa ta nu ar avea un sens , 

E acea persoană căruia îi spui totul şi îţi spune totul.

E acea persoană la care apelezi când ai o problemă , ea e prima care află ce ai păţit.

E acea persoană pentru care ţi'ai da viaţa ca să o vezi fericită.

Şi pentru fericirea ei lupţi cu tot răul din lume să şti că prietenei tale îi e bine şi că nimeni nu'i poate face rău pentru că e DOAR A TA.

Şi aceste persoane nu sunt multe în lume , dar lor le mulţumesc pentru tot ce au făcut pentru mine , ce fac şi ce vor face. 

Le mulţumesc pentru pura lor existenţă .

Şi mă tot întreb , dacă voi nu aţi fi existat , oare totul ar fi fost altfel ?. 

Această postare este făcută pentru câteva persoane speciale din viaţa mea. 

Sper că vă ştiţi şi nu e nevoie să dau şi nume  ♥

Noaptea de Halloween.

Dimineaţă mă trezesc şi fug repede la baie, mă întorc mănânc şi mă aşez la calculator, intru pe mess să văd ce voi face în noaptea de Halloween cu prietenii.Vorbim noi ce vorbim şi fiecare cu ideiile lor : mergem cu ne daţi ori nu ne daţi , dăm petrecere , ne plimbăm , speriem lumea ori pierdem timpu în casă. Dar apare o idee ciudată dar interesantă : înainte de a se închide un market , mergem şi ne facem pierduţi prin el ,gardianul uitând că cineva mai e acolo , se pregăteşte să plece spre casă , dar lasă cheile de la market afară pe bancă. Noi sperând că mergem să luăm cheile şi nu va afla nimeni că suntem acolo (bineînţeles , camerele din înăuntrul marketului erau oprite) , ne punem măştile pe feţe şi doi dintre noi să meargă să ia cheile când brusc se închid uşile (şi rămânem fără speranţa că se vor mai deschide până a doua zi) , cei doi vin ne anunţă dar noi nu aveam nici o problemă şi am început să jucăm prinsea cu măştile până în momentul când dăm de un aşa-zis om sau monstru care ne urmărea , speria şi aşa mai departe. Şi vechea poveste : începem să fugim prin market , ne ascundem , ţipăm de frică bla-bla.
Dar dintr'o dată începeam să fim din ce în ce mai puţini ...
În locul în care se depozitează marfa , acea chestie îmi închisese prietenii şi fără puţin ajutor eu două prietene încercăm să deschidem uşile atunci când monstrul părea că ar fi dispărut.
Deschidem uşile şi ne îndreptăm spre ieşire, se deschid uşile şi dintr'o dată monstrul în spatele nostru , fugim din market şi uşile se închid trântinduse monstrului în faţă şi dispare.
Apoi după întâmplare de îndreptăm toţi spre casă.
Bine , tot ce am spus nu e adevărat. Mergem toţi pe drum la colindat.
TOATĂ POVESTEA ASTA E VISUL MEU STUPID DE ASEARĂ.

Dispari mă , nu vezi că'mi faci rău ?.

Şti cum e să ai prieteni aproape dar defapt ei să fie lângă tine pentru aţi face rău ?. Uite , dacă nu şti , îţi explic eu în această postare.
Acei prieteni care îţi vor răul se numesc prieteni falşi care în faţa ta sunt acei copii de patru - cinci ani cu ochii lor de câine care toată ziua umblă după tine să vadă ce faci , iar apoi merge şi de bârfeşte la prima persoană pe care o vede în faţa ochilor.
Înainte de a'ţi alege prietenii , analizează'i de zece ori înainte de a le dezvălui un secret sau orice alceva despre faimoasa ta viaţă de căcat.
Mulţumesc pentru atenţia acordată. PA. 

Albastru ..

 Albastrul se referă la orice nuanţă care are o lungime de undă între 420 şi 490 de nanometri. Este una din culorile primare.

Dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, căci privirea pătrunde fără a întâlni niciun obstacol. Albastrul este cea mai imaterială dintre culori. În general, natura nu înfăţişează albastrul decât alcătuit din transparenţă, adică un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cristalului sau al diamantului. Vidul este precis, pur şi rece.
Albastrul este cea mai rece dintre culori şi, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului.
Un mediu albastru calmează, linişteşte, dar, spre deosebire de cel verde, nu tonifică, pentru că el nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea verdelui conferă, după Kandinsky, o impresie de odihna terestră şi de mulţumire de sine, în timp ce profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră.
Albastrul şi albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detaşarea faţă de valorile acestei lumi şi înălţarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc.
 Efectele :
Culoarea albastru face să crească capacitatea de apărare imunitară şi facilitează foarte mult regenerarea celulară.
Culoarea albastru este în general indicată în stări infecţioase şi în afecţiuni virale, în stări febrile, insolaţie, stări de vomă, spasme nervoase, crize acute de reumatism, bufeuri de căldură (senzaţii de încălzire bruscă de jos în sus, însoţite de transpiraţii care apar în unele dispepsii digestive sau după mese încărcate, cât şi în perioada de climateriu la ambele sexe).
Culoarea albastru ne permite să ne deschidem cu entuziasm faţă de tot ceea ce este elevat şi minunat în jurul nostru. Totodată, ea ne ajută să trăim într-o deplină armonie în anturajul nostru.
Utilizarea excesivă a acestei culori poate însă produce oboseală, iar o ambianţă predominant albastră permanent poate provoca depresie şi constipaţie. Hainele intime de corp ce au culoarea albastră, nu sunt de asemenea indicate.

• Efectele fiziologice: scade presiunea sanguină, scade tonusul muscular, calmează respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului.

• Efectele psihologice: culoare rece, odihnitoare şi liniştitoare, îndeamnă la calm şi reverie, predispune la concentrare şi linişte interioară, conferă seriozitate, reverie sublimă, disponibilităţi evocatorii, senzaţie de spaţialitate, îngăduinţă, pace inefabilă, dor, nostalgie spirituală, favorizează amplificarea proceselor de inhibiţie şi de încetinire a ritmului activităţii, face să apară senzaţia de depărtare în spaţiu, de detaşare, de infinit şi meditaţie spontană.

Curcubeul ..

Curcubeul este un fenomen optic şi meteorologic care se manifestă prin apariţia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci cînd lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, cînd soarele este apropiat de orizont.
Este alcătuit din şapte culori : Roşu , Orange , Galben , Verde , Albastru , Indigo , Violet şi memorată sub forma acronimului ROGVAIV.

  Producerea curcubeului :
Curcubeul poate fi explicat analizând mersul razelor de lumină într-o sferă transparentă. Lumina albă de la soare suferă mai întîi o refracţie la intrarea în picătura de apă, moment în care începe separarea culorilor. În partea opusă a picăturii are loc o reflexie la interfaţa dintre apă şi aer (o parte din lumină iese afară, dar aceasta nu produce efectul de curcubeu). În continuare lumina iese din picătură printr-o a doua refracţie, care amplifică separarea culorilor.
Există mai multe fenomene fizice care stau la baza producerii curcubeului sau care îl pot influenţa:
Tensiunea superficială face ca picăturile de apă, mai ales cele foarte mici, să fie aproape perfect sferice.

• Refracţia şi reflexia luminii explică de ce lumina curcubeului are altă direcţie decît lumina de la soare.
• Dispersia, adică dependenţa indicelui de refracţie al apei de lungimea de undă a luminii, explică de ce curcubeele sînt colorate şi nu doar albe.
• Difracţia luminii devine semnificativă atunci cînd picăturile de apă sînt extrem de mici, de ordinul micronilor, deci comparabile cu lungimea de undă (aproximativ 0,5 μm). În acest caz culorile curcubeului se estompează.
• Dacă picăturile sînt mari şi nu se află într-un echilibru care să le asigure forma sferică, efectul de curcubeu fie este redus, fie nu apare.

  

Cu două feţe.

M-am tot săturat de aceşti oameni cu două feţe. Ştiu doar să îşi bată joc de sentimentele tale şi dupaia te vorbesc de rău . Ei nu au sentimente , nu ştiu ce gândesc. Practic trăiesc într-o lune plină de egoism. Şi nu încetează să te mintă , crezând că aşa e mai bine pentru ei , pentru a fi fericiţi , pentru a nu mai curge lacrimi din ochii lor " inocenţi " , dar defapt perverşi. 

Şi îi urăsc pe ei , pentru tot acest rău pe care îl fac nepăsându-le dacă îi fac pe cei din jurul lor să sufere , să verse lacrimi inutile . 

Ei nu merită dragoste , nu merită să aibă prieteni aproape şi când îşi dau seama de tot răul făcut e prea târziu pentru că mai au doar câteva zile de trăit .

Şi plecăm spre sfârşit cu fruntea sus.

Şi cu toţii ştim că moartea e defapt sfârşitul filmului în care TU  eşti actor.
Viaţa nu e condusă de tine ci e condusă de ea însă . Joacă după regulile ei , nepăsătoare de sentimentele tale.
Şi şti , când vine sfârşitul pleci cu capul aplecat pentru că şti că nu te-ai bucurat din plin , dar de ce să nu plecăm su zâmbetul pe buze ştiind că te-ai bucurat de viaţă la maxim ?
Sunt puţini care pleacă cu zâmbetul pe buze chiar dacă atunci când s-au născut primul lucru învăţat de noi este plânsul .
Şi încearcă să te bucuri din plin de viaţă pentru că până la urmă ea va fii cu tine până la sfârşit .