Viaţa nu e o poveste .

Viaţa ta e roz ?. 

Uite , că poate a ta e , dar a mea nu .

Şi a multora de pe această planetă banală . 

În această postare , vreau să vorbesc despre viaţa acelor oameni care suferă şi care chiar ştiu să trăiască .

Vreau să vă explic de ce viaţa nu e o poveste . 

Viaţa nu e o poveste pentru că ea nu începe cu " A fost odată " , ce deja pe toţi ne evervează . 

Viaţa începe cu un plânset de copil , dar după acel plâns vine şi râsul . 

Viaţa nu e o poveste pentru că viaţa nu se termină cu " Şi au fost fericiţi până la adânci bătrâneţi " , toată lumea e fericită la un moment dat , dar fericirea aia nu durează decât câteva momente , nu e pentru o veşnicie .

Viaţa nu e o poveste pentru că în viaţa reală există reguli , dar în poveşti nu , totul se face după cum vrei , şi acolo lucrurile pot fi rezolvate .

Viaţa nu e o poveste pentru că poate pe maică'ta nu o interesează de ce ai făcut tu de când te-ai născut şi până acum , dar în poveşti nimeni nu face asta .

Poveştile sunt acele lucruri care te fac să te gândeşti la un acel ceva special care nici măcar nu există .

Poveştile sunt nişte lucruri enervante , poveştile nu sunt alceva decât minciuni pe care nici măcar tu , un copil de şapte ani nu le crezi .

TREZIŢI-VĂ LA REALITATEA. VIAŢA NU A FOST , NU ESTE ŞI NU VA FI O POVESTE . 

GĂSIŢI-VĂ ROSTUL ŞI ÎNCERCAŢI CA ACEA CLIPĂ DE FERICIRE SĂ DUREZE MAI MULT DECÂT UN MINUT ŞI SĂ RĂMÂNĂ O AMINTIRE CARE PESTE ANI TE VA BUCURA .