Şi timpul trece , tot trece .. dar trece cu lacrimi pe faţă . Şi mereu te întrebi : De ce plâng ? Aceşti oameni nu-mi merită lacrimile , dar eu tot le vărs . DE CE ? Chiar am fost creată pentru a provoca suferinţă şi pentru a trăi suferinţă ?
Şi plângi , te distrugi şi te gândeşti că iadul te aşteaptă . Dar când apare şi cea mai micuţă rază de soare , zâmbeşti pentru câteva secunde
Dar acele secunde trec repede , şi acele întrebări ţi se tipăresc iar în minte , şi iar şi iar până ajungi să crezi că moartea a devenit singura soluţie de a scăpa de probleme .
Dar .. atunci când eşti faţă în faţă cu moartea , lupţi cu ea , te zbaţi să mai câştigi măcar o clipă din viaţă pentru că sunt câteva persoane pentru care ar merita să trăieşti .
Şi după aceste momente trăite încerci să trăieşti altă viaţă , să scapi de acele gânduri negative pe care nu mai vrei să le trăieşti şi încerci să duci o viaţă destul de bună .
După toate acestre trăiri îţi apar în minte cuvintele : IADUL A RĂMAS FĂRĂ PUTERI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu